JYLAMVO®️:

  • • Singura soluție orală de metotrexat (2mg/ml) din România!
  • • Acum compensat! (C1/G18 pentru indicațiile din reumatologie și dermatologie și respectiv C2 pentru indicația din hemato-oncologie)

Indicații*

Jylamvo este utilizat pentru următoarele indicații:

În bolile reumatologice și dermatologice

  • • Poliartrită reumatoidă activă la pacienți adulți.
  • • Forme poliartritice de artrită juvenilă idiopatică (AJI) severă, activă, la adolescenți și copii cu vârsta de 3 ani și peste, în cazul în care răspunsul la medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) a fost inadecvat.
  • • Psoriazis sever, refractar la tratament și invalidant, care nu răspunde suficient la alte forme de tratament, cum sunt fototerapia, terapia cu psoraleni și radiații ultraviolete A (PUVA) și cu retinoizi, precum și artrita psoriazică severă la pacienți adulți.

În oncologie

  • • Tratament de întreținere în caz de leucemie limfoblastică acută (LLA) la adulți, adolescenți și copii cu vârsta de 3 ani și peste

Doze și mod de administrare*

În tratamentul bolilor reumatologice sau dermatologice, Jylamvo (metotrexat) trebuie administrat doar o dată pe săptămână.

În general, nu trebuie depășită o doză săptămânală de 25 mg (12,5 ml). Dozele mai mari de 20 mg (10 ml)/săptămână pot fi asociate cu o creștere semnificativă a toxicității, în special supresia măduvei osoase.

Este indicată și administrarea concomitentă de suplimente de acid folic 5 mg, de două ori pe săptămână (în afară de ziua administrării).

Doza la pacienții adulți cu poliartrită reumatoidă*

Doza inițială recomandată este de 7,5 mg (3,75 ml) metotrexat o dată pe săptămână.
În funcție de gradul individual de activitate a bolii și de tolerabilitatea pacientului, doza poate fi crescută treptat cu câte 2,5 mg (1,25 ml) pe săptămână.
Răspunsul la tratament este de așteptat să apară după aproximativ 4-8 săptămâni.
După obținerea rezultatului terapeutic dorit, doza trebuie redusă treptat, până la cea mai mică doză de întreținere eficace posibilă. Simptomele pot reveni după întreruperea tratamentului.

Doza la copiii și adolescenții cu forme poliartritice de artrită juvenilă idiopatică*

Pacienții cu AJI trebuie trimiși întotdeauna la o unitate de reumatologie specializată în tratamentul copiilor/adolescenților.
Doza recomandată este 10-15 mg (5-7,5 ml)/m² suprafață corporală (SC) per săptămână. În tratamentul cazurilor refractare, doza săptămânală poate fi crescută până la 20 mg (10 ml)/m² SC per săptămână. Cu toate acestea, în cazul creșterii dozei, se recomandă o frecvență mai mare de monitorizare.

Dozele la adulții cu forme severe de psoriazis și pacienții adulți cu artrită psoriazică*

Se recomandă administrarea unei doze-test 2,5-5 mg (1,25-2,5 ml) cu o săptămână înainte de inițierea tratamentului, pentru a detecta reacțiile adverse care apar precoce.
Dacă după o săptămână, rezultatele testelor de laborator corespunzătoare au valori normale, tratamentul poate fi inițiat. Doza inițială recomandată este de 7,5 mg (3,75 ml) metotrexat o dată pe săptămână. Doza trebuie mărită treptat dar în general, nu trebuie depășită o doză săptămânală de 25 mg de metotrexat. Doza uzuală este de 10 mg-25 mg (5 ml-12,5 ml), administrată o dată pe săptămână. Dozele care depășesc 20 mg (10 ml) pe săptămână pot fi asociate cu o creștere semnificativă a toxicității, în special cu supresia măduvei osoase.
În general, răspunsul la tratament este de așteptat să apară după aproximativ 4-8 săptămâni. După obținerea rezultatului terapeutic dorit, doza trebuie redusă treptat, până la cea mai mică doză de întreținere eficace posibilă.
În ziua programată de administrare, doza săptămânală poate fi administrată fie ca doză unică fie în 2 până la 3 prize. În ambele cazuri, se administrează doar o dată pe săptămână.

Oncologie

Doza pentru leucemie limfoblastică acută*

Metotrexatul în doză mică este utilizat în tratamentul de întreținere pentru LLA la copii cu vârsta de 3 ani și peste, adolescenți și adulți în cadrul unor protocoale complexe în asociere cu alte medicamente citostatice.
Tratamentul trebuie să respecte protocoalele actuale de tratament.
Dozele unice uzuale acceptate au valori cuprinse în intervalul 20-40 mg (10-20 ml)/m² suprafață corporală.

Dacă metotrexatul este administrat în asociere cu scheme de chimioterapie, doza trebuie să țină cont de orice toxicitate de suprapunere cu cele ale celorlalte medicamente. Dozele mai mari trebuie administrate parenteral.

Dozare corectă

Soluția orală conține metotrexat 2 mg în fiecare ml de soluție; scala de pe seringa dozatoare este exprimată în ml, nu în mg.

Atenționare importantă privind doza de Jylamvo® (metotrexat soluție orală)

1 ml = 2 mg

De exemplu, dacă doza de Jylamvo®prescrisă este de 10mg, se va umple seringa folosind pistonul, până la marcajul care indică volumul de 5ml.

10 mg = 5 ml

Exemple de doze prescrise

Contraindicații

  • • Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienți
  • • Insuficiență hepatică (valorile bilirubinemiei sunt >5 mg/dl [85,5 μmol/l])
  • • Abuz de alcool
  • • Insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei mai mic de 30 ml/min)
  • • Tulburări sanguine preexistente, cum sunt hipoplazie a măduvei osoase, leucopenie, trombocitopenie sau anemie semnificativă
  • • Imunodeficiență
  • • Infecții severe, acute sau cronice, cum sunt tuberculoza și infecția cu HIV
  • • Stomatite, ulcere ale cavității bucale și ulcere gastrointestinale active
  • • Sarcină și alăptare
  • • Vaccinare concomitentă cu vaccinuri cu virusuri vii

Precauții și atenționări speciale

  • • Medicul care prescrie acest medicament trebuie să specifice în prescripție ziua administrării.
  • • Medicul care prescrie acest medicament trebuie să se asigure că pacienții înțeleg faptul că Jylamvo (metotrexat) trebuie administrat doar o dată pe săptămână iar pacienții trebuie instruiți cu privire la importanța respectării administrării o dată pe săptămână.
  • • Pacienții trebuie monitorizați corespunzător în timpul tratamentului, astfel încât indiciile unor posibile efecte toxice sau reacții adverse să poată fi detectate și evaluate cu minimă întârziere.
  • • Monitorizarea strictă este indicată în special după radioterapie anterioară (în special la nivelul pelvisului), în caz de insuficiență funcțională a sistemului hematopoietic (de exemplu după radioterapie sau chimioterapie anterioară), stare generală afectată, precum și la pacienți foarte vârstnici și copii foarte mici.
  • • Din cauza posibilității unor reacții toxice severe sau chiar letale, pacienții trebuie informați în detaliu de către medicul curant cu privire la riscurile implicate (inclusiv semne și simptome precoce de toxicitate și la măsurile de siguranță recomandate).
  • • Din cauza excreției întârziate a metotrexatului la pacienții cu insuficiență renală, aceștia trebuie tratați cu precauție deosebită și doar cu doze mici de metotrexat.
  • • Metotrexatul trebuie utilizat doar cu mare precauție sau deloc la pacienți cu afecțiune hepatică semnificativă, în special dacă este/a fost cauzată de alcool.
  • • Metotrexatul afectează fertilitatea și are efect teratogen

Înainte de începerea sau de reluarea tratamentului după o perioadă de recuperare sunt recomandate:

  • • Hemoleucograma cu formula leucocitară diferențială și numărul de trombocite, enzimele hepatice, albumina serică, radioscopie toracică și alte examene ale funcției renale. Dacă este indicat clinic, tuberculoza și hepatitele B și C trebuie excluse.

În timpul tratamentului sunt necesare analize efectuate săptămânal în primele două săptămâni, apoi o dată la două săptămâni timp de o lună; apoi, în funcție de numărul de leucocite și de stabilitatea pacientului, cel puțin o dată pe lună, în următoarele șase luni și ulterior cel puțin o dată la trei luni.

  • • Examinarea gurii și gâtului pentru depistarea de modificări ale mucoasei.
  • • Hemoleucograma cu formula leucocitară diferențială și număr trombocite. Supresia hematopoiezei din cauza administrării de metotrexat poate apărea brusc și la doze aparent sigure. Orice scădere marcată a numărului de leucocite sau trombocite impune întreruperea imediată a tratamentului și terapie de susținere adecvată. Pacienții trebuie încurajați să raporteze medicului lor toate indiciile și simptomele care sugerează infecția. La pacienții tratați concomitent cu medicamente hematotoxice (de exemplu leflunomidă), hemoleucograma și trombocitele trebuie monitorizate cu atenție.
  • • Analize ale funcției hepatice - trebuie acordată o atenție specială la apariția toxicității hepatice. Tratamentul nu trebuie inițiat sau trebuie întrerupt dacă există valori anormale ale analizelor funcției hepatice sau anomalii ale biopsiilor hepatice sau dacă acestea intervin în cursul terapiei.
  • • Testarea enzimelor hepatice serice - creșterea tranzitorie a valorilor serice ale transaminazelor până la de două sau trei ori față de valoarea normală apare la 13-20% dintre pacienți. Valorile anormale persistente ale enzimelor hepatice și/sau o reducere a albuminei serice pot indica hepatotoxicitate severă.

O precauție sporită este necesară în cazul pacienților cu diabet zaharat dependent de insulină, deoarece ciroza hepatică a fost diagnosticată în cazuri individuale, fără o creștere a valorilor serice ale transaminazelor în timpul tratamentului cu metotrexat.

  • • Funcția renală trebuie monitorizată prin examene ale funcției renale și analize ale urinei. Dacă valorile creatininei serice sunt crescute, doza trebuie redusă. Dacă clearance-ul creatininei este sub 30 ml/min, nu trebuie administrat tratamentul cu metotrexat. Tratamentul cu doze moderate și mari de metotrexat nu trebuie inițiat la valori ale pH-ului urinar sub 7,0. Alcalinizarea urinei trebuie testată prin monitorizarea repetată a pH-ului (valoare mai mare sau egală cu 6,8) cel puțin în primele 24 de ore după ce se începe administrarea metotrexatului.
  • • Examenul aparatului respirator - pacienții trebuie monitorizați pentru simptome de dereglare a funcției pulmonare și trebuie efectuate examene ale funcției pulmonare dacă este necesar. Simptomele legate de plămâni (în special tusea seacă, neproductivă) sau manifestările de pneumonită nespecifică care apar în timpul tratamentului cu metotrexat pot fi un indiciu de leziuni potențial periculoase și necesită întreruperea tratamentului și monitorizare atentă. Pacienții trebuie informați în legătură cu riscurile de pneumonie și sfătuiți să contacteze imediat medicul dacă se confruntă cu tuse persistentă sau dispnee persistentă. În plus, s-au raportat cazuri de hemoragie la nivelul alveolelor pulmonare asociate tratamentului cu metotrexat utilizat în indicații reumatologice și conexe. Acest eveniment poate fi asociat, de asemenea, cu vasculită și alte comorbidități. Atunci când se suspectează prezența unei hemoragii pulmonare alveolare se va avea în vedere efectuarea unor investigații prompte, în vederea confirmării diagnosticului.

Administrarea metotrexatului trebuie întreruptă la pacienții cu simptome pulmonare și trebuie efectuat imediat un examen (inclusiv radiografie toracică) pentru a exclude infecția și tumorile. Dacă se suspectează o boală pulmonară indusă de metotrexat, trebuie inițiat tratamentul cu corticosteroizi și nu trebuie reluat tratamentul cu metotrexat. Simptomele pulmonare necesită o diagnosticare rapidă și întreruperea terapiei cu metotrexat. Bolile pulmonare induse de metotrexat, cum sunt pneumonitele, pot interveni acut și oricând în timpul tratamentului, nu sunt întotdeauna complet reversibile și au fost deja observate la toate dozele (inclusiv doze mici de 7,5 mg (3,75 ml)/săptămână). Infecțiile oportuniste se pot produce în timpul tratamentului cu metotrexat, inclusiv Pneumocystis jiroveci, care poate avea și o evoluție letală. Dacă un pacient prezintă simptome pulmonare, trebuie luată în considerare posibilitatea pneumoniei cu Pneumocystis jiroveci.
O precauție deosebită este necesară, de asemenea, în prezența unor infecții cronice inactive (de exemplu herpes zoster, tuberculoză, hepatită B sau C) deoarece este posibil să se producă activarea acestor infecții.
Insuficiență renală și pacienți cu risc de insuficiență renală
Întrucât metotrexatul se elimină prin rinichi, se așteaptă să apară concentrații plasmatice crescute în caz de insuficiență renală, fapt ce poate duce la reacții adverse severe.
Dacă există posibilitatea de insuficiență renală (de exemplu la pacienți vârstnici), monitorizarea trebuie să aibă loc la intervale mai scurte.
Dacă sunt prezenți factori de risc, de exemplu tulburări ale funcției renale, inclusiv insuficiență renală ușoară, nu este recomandată administrarea concomitentă a medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene. De asemenea, deshidratarea poate intensifica toxicitatea metotrexatului.
Sistemul imunitar
Din cauza efectului asupra sistemului imunitar, metotrexatul poate modifica răspunsul la vaccinări și rezultatele la testele imunologice. Nu trebuie administrate concomitent vaccinuri care conțin virusuri vii.
Limfoame maligne
Limfoamele maligne pot apărea la pacienți cărora li s-a administrat o doză redusă de metotrexat, caz în care terapia trebuie întreruptă. Dacă limfoamele nu regresează spontan, trebuie inițiat tratament citotoxic.
Efuziuni pleurale sau ascite
Efuziunile pleurale și ascitele trebuie drenate înainte de inițierea tratamentului cu metotrexat.
Afecțiuni care cauzează deshidratare, de exemplu vărsături, diaree sau stomatită.
Afecțiunile care cauzează deshidratarea, de exemplu vărsăturile, diareea sau stomatita, pot mări toxicitatea, din cauza concentrațiilor plasmatice crescute de substanțe active. În acest caz, tratamentul cu metotrexat trebuie întrerupt, până la dispariția simptomelor.
Este important să se determine orice creștere a concentrațiilor plasmatice ale substanței active în decurs de 48 de ore de la terapie, în caz contrar putând să apară toxicitatea ireversibilă indusă de metotrexat.
Diareea și stomatita
Diareea și stomatita ulcerativă pot fi indicii ale unor efecte toxice și necesită întreruperea tratamentului, în caz contrar pot interveni enterita hemoragică și moartea prin perforarea intestinului. La apariția hematemezei, a scaunelor de culoare neagră sau a sângelui în scaune, tratamentul trebuie întrerupt.
Administrare de suplimente de acid folic
Dacă apare toxicitatea acută indusă de metotrexat, pacienții pot necesita tratament cu acid folinic. La pacienții cu poliartrită reumatoidă sau psoriazis, administrarea de suplimente de acid folic sau acid folinic poate reduce toxicitatea metotrexatului, manifestată prin simptome gastro-intestinale, stomatită, alopecie și valori serice mari ale enzimelor hepatice.
Se recomandă verificarea concentrației plasmatice de vitamină B12 înainte de a începe administrarea de suplimente de acid folic, în special la adulții cu vârsta peste 50 de ani, deoarece aportul de acid folic poate masca un deficit de vitamina B12.
Vitamine
Preparatele cu vitamine sau alte medicamente care conțin acid folic, acid folinic sau derivatele lor pot reduce eficacitatea metotrexatului.
Dermatită și arsură solară
Dermatita indusă de radiații și arsura solară pot reapare în timpul terapiei cu metotrexat (reacții de revenire). Leziunile psoriazice se pot agrava în timpul tratamentului concomitent cu radiații UV și metotrexat.
Toxicitate cutanată
Reacții cutanate severe, ocazional letale, inclusiv necroliză epidermică toxică (sindromul Lyell) sau sindrom Stevens-Johnson au fost raportate după administrarea de doze unice sau repetate de metotrexat.
Encefalopatie/leucoencefalopatie
Întrucât s-au produs cazuri de encefalopatie/leucoencefalopatie la pacienți cu neoplasm tratați cu metotrexat, aceasta nu se poate exclude nici la pacienții tratați pentru indicațiile non-oncologice.

Reacții adverse

Cele mai grave reacții adverse la metotrexat includ supresia măduvei osoase, toxicitatea pulmonară, hepatotoxicitatea, toxicitatea renală, neurotoxicitatea, evenimentele tromboembolice, șocul anafilactic și sindromul Stevens-Johnson.
Reacțiile adverse cel mai frecvent observate (foarte frecvente) la metotrexat includ tulburări gastro-intestinale (de exemplu stomatită, dispepsie, dureri abdominale, greață, pierdere a apetitului alimentar) și valori anormale ale funcțiilor hepatice [de exemplu valori serice crescute ale alanin aminotransferazei (ALAT), aspartat aminotransferazei (ASAT), creștere a concentrațiilor plasmatice de bilirubină, fosfatază alcalină]. Alte reacții adverse frecvente sunt leucopenie, anemie, trombopenie, cefalee, oboseală, somnolență, pneumonie, alveolită/pneumonită interstițială, adesea asociate cu eozinofilie, ulcere la nivelul cavității bucale, diaree, exanteme, eriteme și prurit.
Apariția reacțiilor adverse și gravitatea acestora depind de valoarea dozei și frecvența administrării metotrexatului. Cu toate acestea, întrucât reacțiile adverse grave se pot produce chiar la doze mici, este esențial ca medicul curant să-i monitorizeze îndeaproape pe pacienți.
Cele mai multe reacții adverse sunt reversibile dacă sunt detectate precoce. Dacă se produc asemenea reacții adverse, trebuie redusă doza sau întrerupt tratamentul și luate măsuri adecvate. Terapia cu metotrexat trebuie reluată doar cu deosebită prudență, după evaluarea atentă a necesității tratamentului și cu vigilență crescută față de posibila recurență a toxicității.

Top